Istorie
Staţiunea balneoclimaterică Harghita-Băi numită şi Băile Harghita, se află în judeţul Harghita la 23 de km de Miercurea Ciuc, la o altitudine de 1300-1400 m, sub versantul sudic al vârfului Harghita Ciceului (1759 m). Este localitate componentă a municipiului Miercurea Ciuc deşi în trecut localitatea a aparţinut comunei Ciceu (din 1898 pâna la primul război mondial) şi a purtat şi numele de Băile Ciceu.
Întemeierea localităţii s-a realizat în jurul anului 1800 iar ulterior după descoperirea solfatarelor cu gaze sulfuroase dar şi a caolinului, dezvoltarea staţiunii devine accelerată. În 1920 sunt amenajate cele două mofete iar ulterior se construieşte baia termală, biserica şi o serie de vile particulare.
În 1941 sunt construite unele dintre clădirile reprezentative ale staţiunii, printre care se număra şi clădirea iniţiala a Hotelului Ozon, având destinaţia de cazarmă. Până în zilele noastre s-a păstrat caracterul exterior rustic al clădirii precum şi parterul din cărămidă, spaţiu destinat depozitării armamentelor şi muniţiei.
În 1947 se modernizează drumul forestier, astfel încât accesul devine posibil şi cu autoturisme personale iar în 1950 se deschide exploatarea de caolin.
Microclimatul alpin favorabil, menţinerea stratului de zapada pâna la 4 luni, fac din Băile Harghita staţiunea preferată a ciucanilor care vin aici în număr mare mai ales datorită pârtiilor de schi existente aici dar şi pentru apele minerale şi cele doua mofete solfatariene de aici.
Apele minerale pot fi folosite cu success în tratarea afecţiunilor cardiace şi bolilor sistemului de circulaţie dar şi a oboselii cronice.
|